Ceasuri biologice
Cred ca de aproape un an, mama ma spameaza cel putin o data pe saptamana cu poze cu copii mici si cu ochii albastri. Probabil ceasul meu biologic suna pe noptiera din camera mea de la Pitesti, si e de inteles de ce ea il aude si eu nu. N-am priceput inca de ce copilul trebuie sa aiba ochii albastri, dar mai studiez aluzia.
Lexa, in schimb, aude tic tac-ul ceasului biologic propriu, asa ca periodic imi da emotii comportandu-se ca o gravida si avand toate simptomele posibile, in afara de sarcina efectiva.
Asa ca mama, foarte empatica, s-a gandit ca Lexa ar trebui lasata sa faca pui primavara viitoare. Eu nu ma simt inca pregatita sa fiu bunica, dar, pentru orice eventualitate am inceput sa ma uit si eu pe net cam care ar fi peisajul:
3 comments:
Eu nu cred ca nu-l auzi. Cred ca ai ales sa il ignori. Si crede-ma ca si ceasul de pe noptiera din Bucuresti suna la fel ca ala din Pitesti cand vine vorba de biologie si mai ales anatomie.
Vad ca ai ceva experienta la capitolul ceasuri :))) sau anatomie :P
sa sharuiesc? :)
Post a Comment